„Raze de lună" de Veronica Micle „Ce n-ar da un mort în groapă pentr-un răsărit de lună!" Ai zis tu, și eu atuncea, când pe-a dorului aripe Duși de-al iubirei farmec, - privind cerul împreună - Noi visam eternitate în durata unei clipe. „Ce n-ar da un mort din groapă pentru-o jerbie de rază" Sigur, noi credeam că dânsul ar schimba cu bucurie. A sa linişte eternă, pacea lui nestrămutată. Pentr-o rază de la lună, pentr-o dulce nebunie, Pentr-o clipă de iubire din viaţa de-altă-dată. Însă clipa de iubire zboară, zboară făr-de urmă. Şi în locul ei amarul şi pustiul ne rămâne; Eu voi fi deja la 1 Septembrie noaptea în Iaşi cel puţin pentru a-ţi strânge mâinile încă odată et pour que je me grise encore une fois en te voyant. Sunt incapabil de-a gândi ceva, incapabil de-a lucra şi mii de idei care de care mai curioase şi mai nerealizabile îmi străbat capul întunecându-mi hotărârea. Raze de lună, de Veronica Micle - poem pentru Mihai Eminescu. „Ce n-ar da un mort in groapa pentr-un rasarit de luna!" Ai zis tu, si eu atuncea, cand pe-a dorului aripe Dusi de-al iubirei farmec, - privind cerul impreuna - Noi visam eternitate in durata unei clipe. „Ce n-ar da un mort din groapa pentru-o jerbie de raza" „Nu-i așa că indiferența mea ți-a rupt inima, inimă plină de mine, dar îl iau pe Dumnezeu ca martor că nu era o indiferență reală; această răceală simulată nu era decât o contrabalansare la dragostea ta imensă pe care o afișai fără încetare; privirea ta, vorba ta, în sfârșit, toată persoana ta în prezența mea nu era decât dragoste, tu erai atât de puțin stăpân pe tine însuți, încât chiar și persoana cea mai proastă știa că ești îndrăgostit de mine Odată cu dispariția lui Mihai, sensul vieții ei s-a pierdut în neant. Tot ce o ținea în picioare fusese iubirea lui. Fără el era lipsită de scop, dărâmată. Din doliu a intrat într-o puternică depresie. Și-a premeditat sinuciderea, la fix 50 de zile de la moartea lui, la mânăstirea Văratec. iDgldUl.

poezii de veronica micle dedicate lui mihai eminescu